joi, 17 martie 2011

Cheama-Ma


Cheama-Ma asa cum chemi Lumina care-ti poate lumina sufletul, asa cum chemi Focul ce-ti poate aprinde inima, asa cum chemi Taria ce-ti incordeaza energia. Cheama-ma mai cu seama ca pe Prietenul care vrea sa imparta cu tine intreaga-ti viata, ca pe Mantuitorul care doreste sa-ti purifice inima de egoism, ca pe Dumnezeul tau care nazuieste sa te asume chiar de pe acest pamant, asteptand sa te primeasca pe deplin in luma Vesniciei.

Viata sa-ti fie nesfarsit dialog cu Mine. Se vorbeste mult de dialog la ora actuala. De ce sa nu dialoghezi cu Mine? Nu sunt oare prezent in inima, scrutandu-ti imboldurile inimii, atent la gandurile tale, ingrijindu-ma sa-ti orientez dorintele? Vorbeste-mi simplu, fara sa iei seama la constructia frazelor. Sunt mai atent la ceea ce vrei sa spui decat la cuvintele de care te slujesti.

Cheama-ma in ajutor cu calm, cu blandete, cu iubire. Sa nu crezi ca sunt insensibil la afectiunea plina de gingasie. Da, Ma iubesti; dar dovedeste-mi-o mai mult.

Da, vorbeste-Mi fara preget despre tot ce te framanta. Iti las o larga initiativa. Sa nu crezi ca ceea ce te priveste pe tine, ma poate lasa indiferent, de vreme ce esti parte din Mine. Esential pentru tine este sa nu ma uiti, sa-mi vorbesti cu toata dragostea si increderea de care esti acum in stare.

Iti vorbesc in launtrul sufletului, in acel spatiu in care mintea ta se imbogateste prin comuniune cu a mea. Nu este nevoie sa intelegi limpede si de indata ceea ce-ti spun. Important este sa-ti lasi gandul sa se patruda cu al meu. Apoi vei putea talmaci si exprima.

Cu cat vor fi mai numeroase, in pofida piedicilor, greutatilor sau ispitelor datorate slabiciunii, momentele cand Ma vei cauta si Ma vei gasi pentru a Ma asculta, cu atat mai mult Spiritual Meu te va insufleti si te va invata nu doar ce iti cer sa spui, dar si ce iti propun sa faci - incredintat ca ceea ce vei spune si vei face va fi plin de rod.

Cuvantul Meu si lumina ce purcede din el confera adevarata dimensiune tuturor lucrurilor in sinteza iubirii mele nemarginite, in lumina vesniciei, dar fara sa stirbeasca valoare fiecarei fiinte si a fiecarui eveniment.

vineri, 11 martie 2011

STAREA SUFLETELOR PANA LA JUDECATA DE APOI

STAREA SUFLETELOR PANA LA JUDECATA DE APOI

Unele suflete se gasesc intr-o stare de pregustare a bucuriei si fericirii celei vesnice, iar altele -in frica chinurilor vesnice care vor veni pe deplin dupa Judecata cea de Apoi. Pana atunci, inca mai sunt cu putinta schimbari in starea sufletelor, mai ales prin Jertfa Cea fara de Sange (pomenirea la Sf. Liturghie) si prin alte rugaciuni.

Invatatura Bisericii, despre starea sufletelor din rai si din iad inainte de Judecata cea de Apoi, este infatisata mai jos mai amanuntit in cuvintele Sfantului Marcu al Efesului (Anexa I).

Folosul rugaciunii, atat in Biserica, cat si in singuratate, pentru sufletele aflate in iad, a fost aratat in multe Vieti ale sfintilor si pustnicilor cat si in scrierile Patristice. In Viata Mucenitei Perpetua, din veacul al III-lea, de pilda, soarta fratelui ei Democrate, i-a fost descoperita in chipul unui vas mare plin cu apa, care era prea sus pentru ca el sa ajunga acolo, din locul prea fierbinte si spurcat, unde era tinut in stransoare. Prin rugaciunea ei staruitoare vreme de o zi si o noapte, fratele ei a putut ajunge la vasul cu apa si ea l-a vazut intr-un loc luminos. Prin aceasta ea a inteles ca el fusese iertat de pedeapsa.75

In viata unei pustnice, care a raposat in sec. al XX-lea, se afla o relatare asemanatoare. Viata monahiei Atanasia (Anastasia Logaceva), fiica duhovniceasca a Sf. Serafim de Sarov, povesteste:

"Acum ea si-a luat osteneala rugaciunii pentru fratele ei trupesc, Paul, care s-a spanzurat cand era beat. Mai intai, ea a mers la cuvioasa Pelaghia Ivanova,76 care vietuia in Manastirea Diveevo, ca sa primeasca sfat de la ea despre felul in care putea sa-i usureze soarta fratelui ei dincolo de mormant, care isi pusese capat vietii celei pamantesti in chip nefericit si rusinos. Dupa sfat, a hotarat urmatoarele: Maica Anastasia trebuia sa puna zavorul la chilia ei, unde sa posteasca si sa se roage pentru el, citind in fiecare zi de 150 de ori rugaciunea Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te ... La capatul a patruzeci de zile, ea a vazut o mare prapastie, pe fundul careia se afla o piatra plina de sange, si pe ea stateau doi oameni cu lanturi de fier la gaturile lor. Unul dintre aceia era fratele ei. Cand i-a spus Cuvioasei Pelaghia despre aceasta vedenie, Cuvioasa a sfatuit-o sa faca din nou aceeasi osteneala cu postul si cu rugaciunea. Dupa inca patruzeci de zile, ea a vazut aceeasi prapastie, aceeasi piatra pe care sedeau aceeasi doi barbati cu lanturi de fier la gaturile lor. Dar fratele ei era de data aceasta in picioare si umbla in jurul pietrei, dar apoi a cazut din nou pe piatra. Lantul se mai afla in jurul gatului lui. Dupa ce i-a spus din nou Cuvioasei Pelaghia Ivanova despre visul ei, Cuvioasa a sfatuit-o sa faca aceeasi osteneala cu postul si cu rugaciunea pentru a treia oara. Dupa inca patruzeci de zile, Anastasia a vazut aceeasi prapastie si aceeasi piatra, dar de data aceasta se afla numai un singur barbat, pe care nu-l cunostea, iar fratele ei fugise departe de piatra si nu se mai vedea. Barbatul care ramasese pe stanca a zis: Este bine pentru tine. Ai mijlocitori puternici pe pamant. Dupa aceasta, Cuvioasa Pelaghia a spus: Fratele sfintiei tale a fost slobozit din chinuri, dar nu a primit binecuvantare."

Sunt multe intamplari asemanatoare in Vietile sfintilor si ale pustnicilor ortodocsi. Daca cineva este inclinat spre o gandire ingusta despre aceste vedenii, ar trebui poate sa se spuna ca, de buna seama, chipurile pe care le iau asemenea vedenii (de obicei

Viata ei completa in lb. rusa se gaseste in cartea Arhimandritului Serafim Chichagov, Istoricul Manastirii Diveevo, St. Herman Brotherhood, 1978, pag. 530 si urmatoarele. 77 Citiri de suflet folositoare, iunie 1902, pag. 281.

in vis) nu sunt neaparat privelisti "fotografice" ale caii sufletului, asa cum se afla el in cealalta lume, ci mai degraba sunt privelisti care arata adevarul duhovnicesc despre imbunatatirea starii sufletului in cealalta lume, prin rugaciunile celor ramasi pe pamant.